angajat

angajat
ANGAJÁT, -Ă, angajaţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) încadrată într-un loc de muncă. ♦ (Militar) care serveşte pe baza unui angajament voluntar. 2. adj. Care serveşte conştient o cauză. – v. angaja.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Angajat ≠ neutru
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ANGAJÁT s. 1. salariat, slujbaş, (înv. şi pop.) năimit, (pop. şi fam.) simbriaş, (înv.) lefegiu, supus. (Era angajat al statului.) 2. (la pl.) personal, salariaţi (pl.), slujbaşi (pl.). (angajatţi ai unei instituţii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

angaját s. m., adj. m., pl. angajáţi; f. sg. angajátă, pl. angajáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANGAJÁ//T angajatţi m. 1) Persoană încadrată la un loc de muncă; salariat. 2) Militar încadrat în armată pe baza unui angajament voluntar. /v. a angaja
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ANGAJÁT, -Ă adj. 1. (arhit.; despre o coloană) Zidită cel puţin în jumătatea diametrului ei în zidul sau în stâlpul cu care face corp comun. 2. (Despre oameni) Încadrat într-un curent politic, social. [< angaja, după fr. engagé].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ANGAJÁT, -Ă I. adj. 1. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puţin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun. 2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care serveşte conştient o cauză. II. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă. ♢ (militar) care serveşte pe baza unui angajament voluntar. (după fr. engagé)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Moldovan parliamentary election, 1990 — Moldovan parliamentary election 1984 ← 1990 → 1994 …   Wikipedia

  • gagist — GAGÍST, Ă, gagişti, ste, s.m. şi f. (Ieşit din uz) Actor angajat temporar (şi cu leafă). ♦ (La m.) Muzicant angajat cu leafă într o fanfară militară. – Din fr. gagiste. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gagíst s. m., pl. gagíşti Trimis… …   Dicționar Român

  • scriptic — SCRÍPTIC, Ă, scriptici, ce, adj. 1. Care a fost înscris, înregistrat în scripte (1); care se realizează pe baza sau cu ajutorul scriptelor. ♢ Fond scriptic = fond destinat pentru plata personalului din schema unei întreprinderi sau instituţii.… …   Dicționar Român

  • sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… …   Dicționar Român

  • stagiu — STÁGIU, stagii, s.n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experienţă în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a şi dovedi aptitudinile profesionale şi capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă …   Dicționar Român

  • preaviz — PREAVÍZ, preavize, s.n. Înştiinţare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înştiinţări; salariu care se cuvine celui concediat de la primirea înştiinţării până la… …   Dicționar Român

  • sezonier — SEZONIÉR, Ă, sezonieri, e, adj. 1. Care ţine de un anumit sezon şi durează cât sezonul, privitor la un anumit sezon. 2. (Substantivat) Lucrător angajat pentru un sezon. [pr.: ni er] – Din fr. saisonnier. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • abandon — ABANDÓN, abandonuri, s.n. 1. Părăsire împotriva regulilor morale şi a obligaţiilor materiale a copiilor, familiei etc. 2. Părăsire a unui bun sau renunţare la un drept. 3. Renunţare la continuarea participării într o probă sportivă. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • angaja — ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiţii determinate. A angaja o lucrare… …   Dicționar Român

  • arnăut — ARNĂÚT, arnăuţi, s.m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din ţările române; p. ext servitor înarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personală. 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare şi lunguieţ, de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”