angajáre — s. f., g. d. art. angajärii; pl. angajäri … Romanian orthography
angajament — ANGAJAMÉNT, angajamente, s.n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care… … Dicționar Român
voluntariat — VOLUNTARIÁT s.n. Angajare în armată ca voluntar (II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar. [pr.: ri at] – Din fr. volontariat (după voluntar). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 voluntariát s. n. (sil.… … Dicționar Român
încadrare — ÎNCADRÁRE, încadrări, s.f. Acţiunea de a (se) încadra. – v. încadra. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCADRÁRE s. 1. v. înrămare. 2. v. angajare. 3. v. angajare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
Mihail Dolgan — For the musician with a similar name, see Mihai Dolgan. Mihail Dolgan Born April 10, 1928(1928 04 10) Rediul Mare Nationality Romania, USSR, Moldova Ethnicity Romanian … Wikipedia
asinclitism — ASINCLITÍSM s. n. (med.) mod asimetric de angajare şi coborâre a fătului în bazin. (< fr. asynclitisme) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
concediere — CONCEDIÉRE, concedieri, s.f. Acţiunea de a concedia şi rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu. [pr.: di e ] – v. concedia. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Concediere ≠ angajare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
destituire — DESTITUÍRE, destituiri, s.f. Acţiunea de a destitui şi rezultatul ei; scoatere din funcţie. – v. destitui. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Destituire ≠ angajare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DESTITUÍRE s.… … Dicționar Român
eliberare — ELIBERÁRE, eliberări, s.f. Acţiunea de a (se) elibera şi rezultatul ei; liberare. – v. elibera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Eliberare ≠ angajare, arestare, aservire, cotropire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime… … Dicționar Român
intrare — INTRÁRE, intrări, s.f. 1. Acţiunea de a intra şi rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviinţare (de a intra2); intrat. ♦ Partea de la început a unei localităţi, a unei suprafeţe circumscrise… … Dicționar Român
