sluji

sluji
SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A-şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte şi despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujbă religioasă. – Din sl. služiti.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SLUJÍ vb. 1. v. lucra. 2. a servi, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A sluji la el doi ani.) 3. (bis.) a oficia, a servi. (O biserică la care sluji doi preoţi.) 4. v. susţine. 5. v. folosi. 6. a (se) folosi, a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se sluji de o disciplină prea severă.) 7. v. uza. 8. v. ajuta. 9. v. oficia.
Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime

SLUJÍ vb. v. servi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

slují vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slujésc, imperf. 3 sg. slujeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slujeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SLUJ//Í slujiésc 1. intranz. 1) înv. A fi slugă; a argăţi; a slugărnici. 2) A lucra într-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a cătăni. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etc.) A susţine printr-o activitate permanentă; a servi. /<sl. služiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SLUJ//Í mă slujiésc intranz. A se folosi în calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. /<sl. služiti
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

slují (-jésc, -ít), vb. – 1. A servi pe cineva, a fi în serviciul cuiva. – 2. A fi angajat, a munci. – 3. A oficia o slujbă religioasă. – 4. A servi la ceva, a fi util. – 5. A ajuta, a favoriza. – 6. A-şi face serviciul militar. – 7. A servi de, a lua locul. – 8. (refl.) A se servi, a se folosi, a se întrebuinţa. – Mr. slujǫs, slujiri. sl. služiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59; Tiktin), cf. slugă. – Der. slujbă, s.f. (serviciu, muncă de servitor; funcţie, însărcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu, favoare, ajutor, privilegiu), din sl. služĭba; slujbaş, s.m. (angajat, lucrător mai ales angajat la stat); slujitor, s.m. (slugă, servitor; înv., soldat; preot, oficiant; servant la tun); slujitoare, s.f. (servitoare); slujitoresc, adj. (servil; înv., militar); slujitorie, s.f. (înv., serviciu în armată); slujitorime, s.f. (mulţime de slujitori); slujnic, s.m. (slugă), înv. din sl. služĭnikŭ; slujnică, s.f. (servitoare); slujnicar, s.m. (amant de slujnice), cuvînt lansat de n. Filimon; slujnicărie, s.f. (condiţie de parvenit care vrea să progreseze datorită relaţiilor sale cu slugile). – cf. sluger.
Trimis de blaurb, 25.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • servi — SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. tranz. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări, datorii faţă de cineva; a sluji. ♦ intranz. A face serviciu, a funcţiona ca... ♦ intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în… …   Dicționar Român

  • oficia — OFICIÁ, oficiez, vb. I. tranz. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârşi un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [pr.: ci a] – Din fr. officier. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • folosi — FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuinţa. ♢ refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. de ) Mă folosesc de dicţionar. 2. intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3.… …   Dicționar Român

  • posluşi — POSLUŞÍ vb. v. funcţiona, lucra, servi, sluji. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  posluşí (posluşésc, posluşít), vb. – A sluji. sl. poslušiti, cf. sluji. – Der. posluşanie, s.f. (serviciu), din sl. poslušanije; posluşnic …   Dicționar Român

  • serviciu — SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc.,… …   Dicționar Român

  • slujitor — SLUJITÓR, OÁRE, slujitori, oare, s.m. şi f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujeşte (pe cineva); servitor, slugă. 2. (înv.) Oştean în slujba domnului ţării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraş, jandarm. – Sluji + suf.… …   Dicționar Român

  • ajuta — AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) da ajutor, sprijin. ♢ expr. (tranz.) A l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ♢ expr. (absol.) Doamne ajută = a)… …   Dicționar Român

  • slugări — SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăţi, a sluji, a slugărnici. ♦ fig. A fi servil faţă de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându i cu umilinţă… …   Dicționar Român

  • slugătorire — slugătorí, slugătorésc, vb. IV (reg.) 1. a sluji, a servi, a slugări. 2. (refl.) a se sluji (de ceva), a se folosi. Trimis de blaurb, 04.05.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • slujire — SLUJÍRE, slujiri, s.f. (Rar) Faptul de a sluji. – v. sluji. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SLUJÍRE s. 1. servire, servit, slujit. (slujire patriei.) 2. v. oficiere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  slujíre s. f., g. d …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”