- oficia
- OFICIÁ, oficiez, vb. I. tranz. A face o slujbă bisericească; a sluji în biserică. ♦ A săvârşi un act public sau privat, în special o căsătorie (cu solemnitatea unei ceremonii); a celebra. [pr.: -ci-a] – Din fr. officier.Trimis de oprocopiuc, 01.05.2004. Sursa: DEX '98OFICIÁ vb. (bis.) 1. a celebra, a săvârşi, a sluji. (A oficia liturghia.) 2. v. celebra. 3. a servi, a sluji. (O biserică la care oficia doi preoţi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeoficiá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. oficiéz, 3 sg. şi pl. oficiáză, 1 pl. oficiém (sil. -ci-em), imperf. 1 sg. oficiám (sil. -ci-am); conj. prez. 3 sg. şi pl. oficiéze; ger. oficiínd (sil. -ci-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OFICI//Á oficiaéz tranz. 1) (acte publice sau private) A săvârşi cu solemnitate; a celebra. oficia o căsătorie. 2) (ritualuri bisericeşti) A îndeplini printr-o ceremonie religioasă. [Sil. -ci-a] /<fr. officierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOFICIÁ vb. I. tr. A sluji; a face o slujbă religioasă. ♦ A săvârşi un act public sau privat, în special o căsătorie. [pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. ofiţia vb. I. / < fr. officier, lat. med. officiare].Trimis de LauraGellner, 27.06.2005. Sursa: DNOFICIÁ vb. tr. 1. a celebra o slujbă religioasă. 2. a săvârşi un act public sau privat (o căsătorie). (< fr. officier, lat. officiare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.