oficiere

oficiere
OFICIÉRE, oficieri, s.f. Acţiunea de a oficia şi rezultatul ei; celebrare. [pr.: -ci-e-] – v. oficia.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

OFICIÉRE s. (bis.) 1. celebrare, săvârşire, slujire, slujit, (înv.) serbare. (oficiere liturghiei.) 2. v. celebrare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oficiére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. oficiérii; pl. oficiéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OFICIÉRE s.f. Acţiunea de a oficia şi rezultatul ei; slujire, îndeplinire a unei solemnităţi. [pron. -ci-e-. / < oficia].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • celebrare — CELEBRÁRE, celebrări, s.f. Acţiunea de a celebra; celebraţie. – v. celebra. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CELEBRÁRE s. 1. v. aniversare. 2. oficiere, săvâr şire. (celebrare căsătoriei.) 3. v. oficiere. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • tipic — TIPÍC1, tipicuri, s.n. 1. Formulă obişnuită, stereotipă; obicei, tradiţie, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.… …   Dicționar Român

  • cunună — CUNÚNĂ, cununi, s.f. 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ♢ expr. A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze …   Dicționar Român

  • nuntă — NÚNTĂ, nunţi, s.f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial şi petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase). ♦ fig. Scandal, zarvă, tămbălău. 2. Persoanele care iau parte la o nuntă (1); alai, cortegiu de nuntă. 3. (reg.) Datină de… …   Dicționar Român

  • posluşire — posluşíre s.f. (înv.) 1. servire, slujire; slugărire; ajutare, asistare. 2. oficiere a unui serviciu religios. Trimis de blaurb, 16.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • serbare — SERBÁRE, serbări, s.f. 1. Faptul de a serba; sărbătorire; p. ext. manifestare cu caracter solemn organizată cu scopul de a celebra un eveniment important; festivitate, petrecere. 2. (Rar) Sărbătoare (1). – v. serba. Trimis de claudia, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • slujbă — SLÚJBĂ, slujbe, s.f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată şi limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară şi care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcţie, post. ♢… …   Dicționar Român

  • slujire — SLUJÍRE, slujiri, s.f. (Rar) Faptul de a sluji. – v. sluji. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SLUJÍRE s. 1. servire, servit, slujit. (slujire patriei.) 2. v. oficiere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  slujíre s. f., g. d …   Dicționar Român

  • slujit — SLUJÍT s. 1. v. servire. 2. v. oficiere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • săvârşire — SĂVÂRŞÍRE, săvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) săvârşi şi rezultatul ei. – v. săvârşi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SĂVÂRŞÍRE s. 1. v. executare. 2. v. comitere. 3. v. celebrare. 4. v. oficiere …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”