- slujbă
- SLÚJBĂ, slujbe, s.f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată şi limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară şi care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcţie, post. ♢ expr. A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziţia cuiva; a servi interesele cuiva sau a susţine o anumită cauză. (înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (înv.) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericeşti pentru anumite ocazii şi sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. služĩba.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SLÚJBĂ s. 1. funcţie, post, serviciu, loc, plasament, (înv. şi reg.) posluşanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie, (fig.) pâine. (Avea o slujbă modestă.) 2. (bis.) ceremonie, oficiu, serviciu. (slujbă divină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSLÚJBĂ s. v. bir, dare, impozit, însărcinare, misiune, sarcină, serviciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeslújbă s. f., g.-d. art. slújbei; pl. slújbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSLÚJB//Ă slujbăe f. 1) Muncă permanentă a unui salariat; serviciu. 2) Muncă în folosul sau în interesul cuiva sau a ceva. ♢ A fi (sau a se pune) în slujbăa cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) pop. Serviciu militar. 4) Serviciu religios. [G.-D. slujbei] /<sl. služibaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.