slujbă

slujbă
SLÚJBĂ, slujbe, s.f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată şi limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară şi care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcţie, post. ♢ expr. A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziţia cuiva; a servi interesele cuiva sau a susţine o anumită cauză. (înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (înv.) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericeşti pentru anumite ocazii şi sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. služĩba.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SLÚJBĂ s. 1. funcţie, post, serviciu, loc, plasament, (înv. şi reg.) posluşanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie, (fig.) pâine. (Avea o slujbă modestă.) 2. (bis.) ceremonie, oficiu, serviciu. (slujbă divină.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SLÚJBĂ s. v. bir, dare, impozit, însărcinare, misiune, sarcină, serviciu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

slújbă s. f., g.-d. art. slújbei; pl. slújbe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SLÚJB//Ă slujbăe f. 1) Muncă permanentă a unui salariat; serviciu. 2) Muncă în folosul sau în interesul cuiva sau a ceva. ♢ A fi (sau a se pune) în slujbăa cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) pop. Serviciu militar. 4) Serviciu religios. [G.-D. slujbei] /<sl. služiba
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • Slujba vnechneï razvedki — Service des renseignements extérieurs de la Fédération de Russie Service des renseignements extérieurs de la Fédération de Russie Служба внешней разведки Российской Федерации Devise : Отечество.Доблесть.Честь (Patrie.Vaillance.Honneur)… …   Wikipédia en Français

  • serviciu — SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc.,… …   Dicționar Român

  • oficiu — OFÍCIU, oficii, s.n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituţii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcţie, slujbă. ♢ loc. adj. şi adv. Din oficiu = (care este) în… …   Dicționar Român

  • prohod — PROHÓD, prohoduri, s.n. Slujbă religioasă la înmormântările creştine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paştilor, în amintirea morţii lui Cristos. – Din sl. provodŭ. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • parastas — PARASTÁS, parastase, s.n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morţi; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [var.:… …   Dicționar Român

  • plasament — PLASAMÉNT, plasamente, s.n. 1. Investire a unei sume de bani într o întreprindere, într o afacere etc., cu scopul de a obţine un câştig; plasare. 2. Faptul de a găsi, de a procura cuiva o slujbă, un post; postul, serviciul, slujba, locul în care… …   Dicționar Român

  • post — POST1 Element de compunere care înseamnă după , ulterior şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din lat. post, fr. post . Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98  POST2, posturi, s.n. 1.… …   Dicționar Român

  • agentură — AGENTÚRĂ, agenturi, s.f. 1. Casă de afaceri, în ţările capitaliste, condusă de un agent (1); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă; agenţie. 2. Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori …   Dicționar Român

  • condotier — CONDOTIÉR, condotieri, s.m. (înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraş, al unui principe sau al papii, în Italia. [pr.: ti er] – Din it. condottiere. Trimis de ana zecheru, 15.05.2003. Sursa: DEX 98  condotiér s. m.… …   Dicționar Român

  • funcţie — FÚNCŢIE, funcţii, s.f. (Şi în forma funcţiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”