funcţie

funcţie
FÚNCŢIE, funcţii, s.f. (Şi în forma funcţiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într-o ierarhie administrativă. 2. Sarcină, rol; destinaţie. 3. (gram.) Rolul sintactic pe care îl indeplineşte un cuvânt într-o propoziţie. 4. Ansamblu de proprietăţi chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula. 5. (fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, ţesut din organismele vii ale vieţuitoarelor. 6. (mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente. 7. (log.) Operaţie care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 8. (În expr.) A fi în funcţie de... = a depinde de... [var.: funcţiúne s.f.] – Din fr. fonction, lat. fonctio, -onis. cf. it. f u n z i o n e.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FÚNCŢIE s. 1. v. slujbă. 2. grad, rang, (înv.) ridicare. (Are funcţie de director.) 3. calitate, rol, sarcină. (Ce funcţie îndeplineşte această piesă în ansamblu?) 4. v. destinaţie. 5. (MAT.) aplicaţie. 6. funcţie bijectivă v. bijecţie; funcţie surjectivă v. surjecţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fúncţie (mat., "mărime variabilă", "rol, ocupaţie") s. f., (sil. func-ţi-e), art. fúncţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fúncţiei; pl. fúncţii, art. fúncţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

fúncţie/funcţiúne (chim., cont., gram., fil., med., log.) s. f., g.-d. art. fúncţiei/funcţiúnii; pl. fúncţii/funcţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FÚNCŢI//E1 funcţiei f. 1) Activitate administrativă pe care o prestează cineva permanent într-o instituţie în schimbul unui salariu; post. 2) Atribuţie pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg; rol. funcţieile inimii. 3) rar v. FUNCŢIUNE. [art. funcţia; G.-D. funcţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, funcţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FÚNCŢI//E2 funcţiei f. 1) Fenomen care depinde de alt fenomen şi care se modifică în măsura modificării acestuia din urmă. 2) mat. Mărime variabilă, care depinde de una sau mai multe variabile. funcţie logaritmică. funcţie trigonometrică. [art. funcţia; G.-D. funcţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, funcţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FÚNCŢIE s.f. 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligaţiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplineşte un cuvânt în propoziţie. ♦ (log.) Operaţie care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei fiinţe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăţilor chimice comune ale unei substanţe organice, determinate de prezenţa aceluiaşi radical organic în moleculă. 5. (mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcţie de... = a depinde de... [var. funcţiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction].
Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DN

FÚNCŢIE/FUNCŢIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligaţiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplineşte un cuvânt în propoziţie. ♢ (log.) operaţie care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei fiinţe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăţilor chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în funcţie de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează şi întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • fúncţie — I. (mat., mãrime variabilã, rol, ocupaţie) s. f., (sil. func ţi e), art. fúncţia (sil. ţi a), g. d. art. fúncţiei; pl. fúncţii, art. fúncţiile (sil. ţi i ) II. / funcţiúne (chim., cont., gram., fil., med., log.) s. f., g. d. art.… …   Romanian orthography

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

  • cu — prep. 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conţinutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesorul: maşinuţă cu motor; d) indică o dependenţă, o legătură: rudă cu mine; e) indică o… …   Dicționar Român

  • cum — adv., conj. a. adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit? ♢ expr. Cum şi în ce chip sau cum şi ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu şti) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziţii enunţiative) Într un… …   Dicționar Român

  • dar — DAR1 conj., adv. a. conj. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative) 1. (Arată o opoziţie) Cu toate acestea, totuşi. ♢ expr. D apoi (bine) sau dar cum să nu, se spune ca răspuns negativ la o propunere. ♦ Ci. Nu că zic, dar aşa este …   Dicționar Român

  • operator — OPERATÓR, OÁRE, operatori, oare s., adj. 1. s.m. şi f. Muncitor calificat care supraveghează funcţionarea unei maşini de lucru, a unui aparat sau care efectuează diverse operaţii cu acestea. ♦ spec. Persoană care mânuieşte aparatul de luat vederi …   Dicționar Român

  • ban — BAN1, bani, s.m. 1. Unitate monetară şi monedă egală cu a suta parte dintr un leu; p. restr. monedă măruntă, divizionară a leului. ♢ expr. A nu face (sau a nu plăti) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2.… …   Dicționar Român

  • funcţional — FUNCŢIONÁL, Ă, funcţionali, e, adj. 1. Care ţine de o funcţie, privitor la o funcţie. ♢ Maladie funcţională = boală care afectează buna funcţionare a unui organ. Analiză funcţională = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul diferitelor… …   Dicționar Român

  • interimat — INTERIMÁT, interimate, s.n. Situaţia celui care exercită în mod provizoriu o funcţie în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcţie. – Din fr. intérimat. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  interimát s.… …   Dicționar Român

  • mazil — MAZÍL, mazili, s.m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcţie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcţie publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoşi din funcţie. 4. Persoană însărcinată cu strângerea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”