cu

CU prep. 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conţinutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesorul: maşinuţă cu motor; d) indică o dependenţă, o legătură: rudă cu mine; e) indică o însuşire: copil cu talent; f) indică instrumentul: călătorie cu avionul. II. Introduce complemente indirecte: ţine cu echipa studenţească. III. Introduce complemente circumstanţiale: a) de mod: câştiga cu acul; b) formează locuţiuni modale: cu duioşie, cu blândeţe, cu ciudă, cu grijă, cu drag, cu fuga, cu binişorul; c) instrumental: desenăm cu cărbune; d) sociativ: merg cu Irina; e) de cauză: nu mai auzea nimic cu atâta gălăgie; f) de timp: nu venea cu saptămânile. (expr.) Cu anul (sau cu ziua etc.) = pe timp de un an (sau pe o zi etc.); g) cu substantivul repetat exprimă ideea de succesiune: zi cu zi; h) de relaţie: e artist numai cu numele. IV. Formează loc. conj. şi prep.: cu toate acestea, cu toate că, alături cu, la fel cu. v. Cu valoare de conj.: şoarecele cu pisica. – lat. cum.

Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX '98



Cu ≠ fără

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



CIOBÁNUL-CU-ÓILE s. v. lira.

Trimis de siveco, 19.11.2007. Sursa: Sinonime



CU prep. 1. (modal) prin. (Serbarea începe cu focuri de artificii.) 2. (temporal) de, după. (Zi cu zi.) 3. (instrumental) din. (Pocneşte cu biciul.) 4. (instrumental) prin. (Se înţeleg cu tălmaci.) 5. (arată conţinutul) de. (Un pahar cu apă.)

Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: Sinonime



cu prep.

Trimis de siveco, 27.02.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



de cu seára loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



o dátă cu loc. prep.

Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



CU prep. 1) (introduce un atribut sau un complement indirect) Zi cu soare. 2) (introduce complemente circumstanţiale) Plânge cu jale. 3) (introduce un element al subiectului multiplu şi indică asocierea) Unu şi cu unu fac doi. 4) (intră în alcătuirea prepoziţiilor compuse şi a locuţiunilor prepoziţionale şi conjuncţionale) O dată cu... În raport cu... La fel cu... /<lat. cum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cu, prep. – 1. Funcţie asociativă: s-au pornit cu toată oastea (gr. Urechiă). – 2. Funcţie atributivă: om cu dreptate (Creangă). – 3. Funcţie reciprocă: s-a măritat cu un învăţător (Rebreanu). – 4. Funcţie instrumentală: aruncau cu pietre (Bălcescu). – 5. Funcţie cantitativă: un bucătar cu zece galbeni pe lună (Alecsandri). – 6. În acelaşi timp, totodată (funcţie temporară): de cu iarnă murit-au şi craiul (Neculce). – 7. În timpul (funcţie durativă): nu venea cu zilele pe-acasă (Ispirescu). – 8. Funcţie modală: privea la ei cu drag (Eminescu) (cu acest uz, coincide cu formaţiile romanice cu – mente). – 9. Din cauza (funcţie cauzală): am răguşit cu surdul ista (Alecsandri). – 10. Deşi, cu toate că (funcţie concesivă, în combinaţie cu tot): eram trist, cu tot timpul frumos (Negruzzi). – 11. Ca la fel ca (funcţie comparativă, în combinaţie cu mai multe adj.): potrivit cu năravul şi apucăturile lui (Creangă). – Mr., megl., istr. cu. lat. cŭm (Puşcariu 421; Candrea-Dens., 417; REW 2385; Moser 418; DAR); cf. it., sp. con, prov. com, co, port. com. Observaţiile din DAR, în legătură cu folosirea art. cu această prep. nu par pertinente sau, cel puţin, nu sînt complete.

Trimis de blaurb, 22.06.2007. Sursa: DER