- prohod
- PROHÓD, prohoduri, s.n. Slujbă religioasă la înmormântările creştine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paştilor, în amintirea morţii lui Cristos. – Din sl. provodŭ.Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX '98PROHÓD s. (bis.) prohodire, prohodit. (prohodul mortului, înainte de îngropare.)Trimis de siveco, 24.11.2008. Sursa: SinonimePROHÓD s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.Trimis de siveco, 24.11.2008. Sursa: Sinonimeprohód s. n., pl. prohóduri/prohoádeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROHÓD prohoduri n. 1) (la creştini) Slujbă religioasă făcută la înmormântări. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt; înmormântare. 3) Slujbă religioasă oficială în vinerea Paştelui. /<sl. provoduTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprohód (prohóduri), s.n. – Slujba morţilor. sl. provodŭ "moarte", prochodŭ "moarte" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 297). – Der. prohodi, vb. (a face slujba morţilor; a îngropa), din sl. prochoditi.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.