slujitór — s. m., pl. slujitóri … Romanian orthography
şaman — ŞAMÁN, şamani, s.m. Slujitor al şamanismului. ♦ Vrăjitor – Din fr. chaman. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞAMÁN s. v. vrăjitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şamán s. m., pl. şamáni … Dicționar Român
posluşnic — POSLÚŞNIC, posluşnici, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ p. gener. (înv.) Slujitor, servitor. 2. (înv.) Infirmier. [var.: (înv.) poslújnic s.m.] – Din sl.… … Dicționar Român
slujitorime — SLUJITORÍME s.f. (Colectiv) Mulţime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. ime. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SLUJITORÍME s. servitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
ciubuc — CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s.n. 1. Pipă (orientală) cu ţeava lungă. ♦ Ţeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. fig. (fam.) Avantaj sau câştig ilicit. – Din tc. çubuk … Dicționar Român
ciubucciu — CIUBUCCÍU, ciubuccii, s.m. Slujitor care avea însărcinarea să umple şi să aprindă ciubucul (1) domnului sau al boierilor. – Din tc. çubukçu. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 ciubuccíu s. m., art. ciubuccíul; pl. ciubuccíi, art.… … Dicționar Român
căminar — CĂMINÁR, căminari, s.m. Slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova şi apoi în Ţara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii). – Camănă (înv. dare anuală asupra băuturilor alcoolice < sl.) + suf. ar. Trimis de … Dicționar Român
preot — PRÉOT, preoţi, s.m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ fig. Cel care slujeşte un ideal, o învăţătură; apostol. ♢ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – … Dicționar Român
slugă — SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ♢ expr. (înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ fig … Dicționar Român
acolit — ACOLÍT, Ă, acoliţi, te, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într o acţiune, într un domeniu de activitate). ♦ Părtaş, complice la o uneltire (criminală). 2. s.m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având… … Dicționar Român
