slugărime — SLUGĂRÍME s.f. (Rar; colectiv) Mulţime de slugi; slujitorime, argăţime. – Slugă + suf. ărime. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SLUGĂRÍME s. v. servitorime, slujitorime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime slugăríme s … Dicționar Român
servitorime — SERVITORÍME s. slujitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime servitoríme s. f., g. d. art. servitorímii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
slugă — SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ♢ expr. (înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ fig … Dicționar Român
slugăret — SLUGĂRÉT s. v. servitorime, slujitorime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… … Dicționar Român
