- slujnic
- slujníc, -ă, s.m. şi f. 1. (s.m. şi f.; înv.) servitor, slugă. 2. (s.f.; reg.; în sintagmă) slujnica-cucului = codobatură. 3. (s.m.; reg.) piuar.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
slujnic
Look at other dictionaries:
sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… … Dicționar Român
