posluşnic

posluşnic: POSLÚŞNIC, posluşnici, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ p. gener. (înv.) Slujitor, servitor. 2. (înv.) Infirmier. [var.: (înv.) poslújnic s.m.] – Din sl. poslušĩnikŭ.

Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98

POSLÚŞNIC s. v. om de serviciu, servitor, slugă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

poslúşnic s. m., pl. poslúşnici

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POSLÚŞNI//C posluşnicci m. înv. Slujitor la un boier sau la o mănăstire, scutit de dări. /<sl. poslušiniku

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

poslúşnic — s. m., pl. poslúşnici … Romanian orthography
posluşi — POSLUŞÍ vb. v. funcţiona, lucra, servi, sluji. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime posluşí (posluşésc, posluşít), vb. – A sluji. sl. poslušiti, cf. sluji. – Der. posluşanie, s.f. (serviciu), din sl. poslušanije; posluşnic … Dicționar Român
poslujnic — POSLÚJNIC s.m. v. posluşnic. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
posluşnicie — posluşnicíe, posluşnicíi, s.f. (înv.) funcţia, calitatea de posluşnic. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
servitor — SERVITÓR, OÁRE, servitori, oare, s.m. şi f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care munceşte la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SERVITÓR s. 1.… … Dicționar Român
slugă — SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ♢ expr. (înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ fig … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias