convenţie

convenţie
CONVÉNŢIE, convenţii, s.f. 1. Înţelegere, acord între două sau mai multe state, instituţii sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaţionale. ♦ (În artă) Înţelegere tacită de a admite unele procedee sau ficţiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite (stabili) prin tradiţie. [var.: convénţiune s.f.] – Din fr. convention, lat. conventio, -onis.
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CONVÉNŢIE s. 1. v. înţelegere. 2. v. contract.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

convénţie s. f. (sil. -ţi-e), art. convénţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. convénţiei; pl. convénţii, art. convénţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONVÉNŢI//E convenţiei f. 1) Acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; contract. 2) Tratat internaţional cu caracter bilateral sau multilateral; contract. 3) Principiu admis în mod tacit şi ipotetic pentru comoditatea descrierii sistematice. 4) mai ales la pl. Obiect statornicit pe bază de experienţă (mai mult sau mai puţin îndelungată); practică uzuală; uzanţă. [art. convenţia; G.-D. convenţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. convention, lat. conventio, convenţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONVÉNŢIE s.f. 1. Înţelegere, învoială. ♦ Acord, pact între două sau mai multe state, instituţii etc. privind probleme cu caracter economic, juridic, tehnic, militar etc. ♦ (Arte) Înţelegere tacită de a admite unele procedee sau ficţiuni. 2. (La pl.) Deprinderi stabilite prin tradiţie. [gen. -iei, var. convenţiune (1) s.f. [în DN]. / cf. fr. convention, lat. conventio].
Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DN

CONVÉNŢIE s. f. 1. înţelegere, acord, pact între state, instituţii etc. *contract. *denumire dată unor tratate internaţionale. 2. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei. 3. (pl.) deprindere stabilită prin tradiţie. 4. adunare legislativă a Franţei între 1792 şi 1794. 5. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la preşedinţie, stabilirii platformei-program etc. (< fr. convention, lat. conventio)
Trimis de raduborza, 20.01.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • convénţie — s. f. (sil. ţi e), art. convénţia (sil. ţi a), g. d. art. convénţiei; pl. convénţii, art. convénţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • capituláţie — (convenţie referitoare la cetãţenii strãini) s. f. (sil. ţi e), art. capituláţia (sil. ţi a), g. d. art. capituláţiei; pl. capituláţii, art. capituláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • abonament — ABONAMÉNT, abonamente, s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi… …   Dicționar Român

  • contract — CONTRÁCT, contracte, s.n. Acord încheiat, ca urmare a înţelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea (stinge) unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele; act,… …   Dicționar Român

  • capitulaţie — CAPITULÁŢIE, capitulaţii, s.f. Convenţie prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul său. [var.: (înv.) capitulaţiúne s.f.] – Din fr. capitulation. Trimis de valeriu, 28.03.2008. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • convenţional — CONVENŢIONÁL, Ă, convenţionali, e, adj. 1. Stabilit, prin convenţie, acceptat prin tradiţie. 2. Provenit dintr o convenţie învechită sau practicată (practica) mecanic (şi rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de… …   Dicționar Român

  • pact — PACT, pacte, s.n. 1. Denumire dată unor tratate internaţionale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relaţiile politice între state, încheiate în special în scopul menţinerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari.… …   Dicționar Român

  • cartel — CARTÉL, carteluri, s.n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură de producţie încheie o convenţie, stabilind preţurile, condiţiile de vânzare şi de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce… …   Dicționar Român

  • tratat — TRATÁT, tratate, s.n. 1. Înţelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, într un anumit domeniu, a drepturilor şi a obligaţiilor părţilor contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice; acord… …   Dicționar Român

  • clauză — CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într o convenţie, într un tratat, într un contract etc. [pr.: cla u ] – Din fr. clause. Trimis de ibogdank, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  CLÁUZĂ s. (jur.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”