abonament

ABONAMÉNT, abonamente, s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi o revistă, un ziar etc.; (concr.) înscris care atestă această convenţie; sumă plătită pentru obţinerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.

Trimis de ana_zecheru, 09.11.2007. Sursa: DEX '98



abonamént s. n. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie. (< fr. abonnement)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



ABONAMÉNT s. (înv.) subscriere. (Are abonament la o revistă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



abonamént s. n., pl. abonaménte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ABONAMÉNT abonamente n. Document prin care, în schimbul unei sume de bani, se obţine, pentru un anumit timp, dreptul de a se folosi de unele servicii (de a primi o publicaţie, de a asista la spectacole etc.). /<fr. abonnement

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ABONAMÉNT s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume (plătite înainte), se obţin pe un timp limitat unele servicii, anumite publicaţii etc.; dovadă prin care se certifică această convenţie; suma care se plăteşte pentru această convenţie. [< fr. abonnement].

Trimis de LauraGellner, 11.12.2005. Sursa: DN