împăca

împăca
ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. "cu") A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ refl. A se obişnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. tranz. A linişti, a potoli, a calma pe cineva mulţumindu-l, dându-i satisfacţie. 3. refl. recipr. A trăi în bună înţelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – lat. *impacare.
Trimis de valeriu, 13.09.2008. Sursa: DEX '98

A (se) împăca ≠ a (se) supăra
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMPĂCÁ vb. 1. (livr.) a (se) reconcilia, (pop.) a (se) împăciui, (înv.) a (se) aşeza, a (se) păciui. (S-au împăca după conflict.) 2. a concilia, (pop.) a învoi. (A împăca divergenţele.) 3. v. înţelege. 4. v. satisface. 5. v. calma. 6. v. deprinde.
Trimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: Sinonime

împăcá vb., ind. prez. 1 sg. împác, 2 sg. împáci, 3 sg. şi pl. împácă; conj. prez. 3 sg. şi pl. împáce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPĂCÁ împác tranz. 1) A face să se împace. 2) A face să devină mai binevoitor, mai indulgent. /în + lat. pacare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPĂC//Á mă împác intranz. 1) A restabili raporturile de prietenie; a se împăciui. S-au împăcaat după un conflict. 2) pop. A ajunge la o înţelegere; a cădea de acord; a conveni; a se învoi. împăca cu gândul. ♢ împăca cu ceva a se obişnui; a se deprinde. 3) A trăi în bună înţelegere. Ei se împacă bine. /în + lat. pacare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

împăcá (împác, împăcát), vb. – 1. A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva. – 2. A linişti, a potoli, a calma. – 3. A mulţumi, a satisface. – 4. A pune de acord, a conveni. – 5. (refl.) A face pace. – 6. (refl.) A se învoi, a se conforma. – 7. (refl.) A se înţelege, a trăi în bună înţelegere, a se avea bine. lat. pacāre (Puşcariu 783; Candrea-Dens., 1298; REW 6132; DAR), cf. alb. paḱoń, it. pagare, prov., sp., port. pagar, fr. payer. Sensul etimologic se conservă numai în rom. şi în alb.; compunerea cu pref. în- trebuie să se fi făcut în cadrul limbii rom. cf. pace. Der. împăcăcios, adj. (care împacă); împăcătură (var. împăcătoare), s.f. (înv., împăcare); împăcăciune, s.f. (reconciliere); neîmpăcat, adj. (implacabil).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • impaca — s. f. Espécie de grande veado de Angola …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • concilia — CONCILÍA, conciliez. vb. I. tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergenţele, contradicţiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părţilor. [pr.: li… …   Dicționar Român

  • reconcilia — RECONCILIÁ, reconciliez, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [pr.: li a] – Din fr. reconcilier. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RECONCILIÁ vb. v. împăca …   Dicționar Român

  • resemna — RESEMNÁ, resemnez, vb. I. refl. A se împăca cu o situaţie grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… …   Dicționar Român

  • acomoda — ACOMODÁ, acomodez, vb. I. refl. A se deprinde cu noi condiţii de viaţă; a se obişnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  ACOMODÁ vb. v. aclimatiza …   Dicționar Român

  • capră — CÁPRĂ, capre, s.f. I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, mai mari şi diferenţiate la masculi (Capra); animal care face parte din acest gen; p. restr. femela acestui animal. ♢ Capră de stâncă = capră sălbatică,… …   Dicționar Român

  • compatibil — COMPATÍBIL, Ă, compatibili, e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcţie, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre… …   Dicționar Român

  • împăciui — ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [pr.: ciu i ] – În + pace + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMPĂCIUÍ vb. v.… …   Dicționar Român

  • învoi — ÎNVOÍ, învoiesc, vb. IV. 1. refl. recipr. A ajunge la o înţelegere, a cădea de acord, a se înţelege cu cineva. ♦ refl. (pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. refl. A se declara de acord cu ceva, a consimţi la ceva. 3. refl. recipr. (pop.) A trăi în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”