învoi

învoi
ÎNVOÍ, învoiesc, vb. IV. 1. refl. recipr. A ajunge la o înţelegere, a cădea de acord, a se înţelege cu cineva. ♦ refl. (pop.) A se angaja, a se tocmi. 2. refl. A se declara de acord cu ceva, a consimţi la ceva. 3. refl. recipr. (pop.) A trăi în bună înţelegere cu cineva, a se înţelege, a se împăca. 4. tranz. A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la şcoală, de la cazarmă etc. – În + voie.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNVOÍ vb. 1. v. conveni. 2. v. înţelege. 3. v. pactiza. 4. v. aproba. 5. v. consimţi. 6. a accepta, a conveni, (înv.) a pristăni. (S-a învoi să vină la nuntă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNVOÍ vb. v. angaja, băga, concilia, intra, împăca, încadra, înţelege, tocmi, vârî.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învoiésc, imperf. 3 sg. învoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învoiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNVO//Í învoiiésc tranz. pop. (persoane) A pune în posesia unui permis sau a unei permisiuni. A-l învoi să plece. /în + voie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNVO//Í mă învoiiésc intranz. pop. 1) A ajunge la o înţelegere; a cădea de acord; a se înţelege; a conveni. 2) A fi de aceeaşi părere; a se declara de acord. învoi cu spusele cuiva. 3) A se înţelege bine; a trăi în bună înţelegere; a se împăca. /în + voie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… …   Dicționar Român

  • învoire — ÎNVOÍRE, învoiri, s.f. Acţiunea de a (se) învoi şi rezultatul ei. ♦ Permisie acordată cuiva. – v. învoi. Trimis de valeriu, 09.01.2008. Sursa: DEX 98  ÎNVOÍRE s. 1. v. înţelegere. 2. v. încuviinţare. 3. v. per misie. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… …   Dicționar Român

  • conveni — CONVENÍ vb. 1. a i plăcea, a prefera. (Ţi ar conveni să te muţi la noi?) 2. a se înţelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăţi, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se târgui, a se tocmi, a veni,… …   Dicționar Român

  • acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… …   Dicționar Român

  • prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… …   Dicționar Român

  • învoială — ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s.f. 1. Înţelegere, convenţie, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ♢ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. eală. Trimis de valeriu, 23.11.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • acomoda — ACOMODÁ, acomodez, vb. I. refl. A se deprinde cu noi condiţii de viaţă; a se obişnui, a se adapta (2). ♦ A se împăca, a se învoi. – Din fr. accommoder, lat. accommodare. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  ACOMODÁ vb. v. aclimatiza …   Dicționar Român

  • ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… …   Dicționar Român

  • alcătui — ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ refl. A lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ refl. A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. –… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”