- învoalbe
- ÎNVOÁLBE vb. v. învârteji, învolbura, zbate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînvoálbe vb., ind. prez. 1 sg. învólb; conj. prez. 3 sg. şi pl. învólbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficînvoálbe vb. III (înv.) 1. (despre apă, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se învârti (ca într-un vârtej), a se învârteji, a se învolbura. 2. (refl.; despre fiinţe) a se întoarce roată, a se învârti pe loc, a se opri repede. 3. a înfăşura, a învăli (a înfăşura pânza pe sul), a o face val, a găti firele pentru năvădit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creşte; (despre om) a încărna, a se înspiţa, a se deforma. 5. (despre ochi) a căsca, a holba. 6. a-i veni să verse, să râgâie; a i se apleca.Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DARÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (reg.) 1. refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre fiinţe) a se învârti pe loc. 2. refl. (Despre plante) A se dezvolta, a creşte. ♦ tranz. A holba ochii. 3. tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [var.: învolbá vb. I] – lat. involvere.Trimis de gall, 01.10.2007. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.