învolba

învolbá, învolbéz, vb. I (reg.) a holba ochii.

Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DAR



învolbá (învolbéz, învolbát), vb. – 1. A înfăşuras, a răsuci. – 2. (refl.) A se învolbura, a se învîrteji. – 3. (refl.) A se învîrti. – 4. (refl.) A se desface, a se deschide (mai ales ochii şi florile). – var. învoalbe, volba, învolbi. Mr. mvolbu (mvulbedz), mvolbere, megl. volbu. lat. involvĕre (Puşcariu 904; REW 4540; Tiktin; DAR), cf. holba, şi it. involvere, involgere, sp. envolver. – Der. învolt, adj. (deschis, mărit, perfect alcătuit; umflat, rotunjit), reprezintă un lat. voltum, cf. it. (in)volto; învolta, vb. (despre flori, a se deschide, a creşte în bune condiţii; a fi ceva din belşug), format pe baza lui învolt; dezvolba, vb. refl. (a se dezvolta), format pe baza paralelismului închide-deschide sau înfunda-desfunda etc. (după Scriban, de la un lat. *dĭsvolvĕre, care pare inutil); desvolta, vb. (a dezvolta), format pe baza lui învolt, cu sensurile fr. développer.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER