conciliaţie — CONCILIÁŢIE, conciliaţii, s.f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internaţional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [pr.: li a ] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
conciliator — CONCILIATÓR, OÁRE, conciliatori, oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergenţe; care duce spre înţelegere între părţi opuse. ♦ (În politică) Care, în faţa unor divergenţe de ordin principial, caută o soluţie de compromis … Dicționar Român
reconciliere — RECONCILIÉRE, reconcilieri, s.f. Acţiunea de a (se) reconcilia şi rezultatul ei; punere de acord, înţelege, împăcare. [pr.: li e ] – v. reconcilia. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RECONCILIÉRE s. v. împăcare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
conciliere — CONCILIÉRE, concilieri, s.f. Împăcare, conciliaţie, unire, acord. ♢ Conciliere internaţională = mijloc de rezolvare paşnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componenţă şi al cărei mod de… … Dicționar Român
consolare — CONSOLÁRE, consolări, s.f. Acţiunea de a (se) consola şi rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească), consolaţie. – v. consola. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONSOLÁRE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere,… … Dicționar Român
modusvivendi — MÓDUS VIVÉNDI subst. 1. Mod de existenţă. 2. Posibilitate de împăcare a două părţi aflate în litigiu; compromis. A găsi un modus vivendi. – expr. lat. Trimis de LauraGellner, 09.11.2006. Sursa: DEX 98 MODUS VIVÉNDI loc.s. Tranzacţie prin… … Dicționar Român
împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… … Dicționar Român
împăciuire — ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) împăciui şi rezultatul ei; împăcare [pr.: ciu i ] – v. împăciui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCIUÍRE s. acord, armonie, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert,… … Dicționar Român
împăcăciune — ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s.f. (înv.) Împăcare. – Împăca + suf. ăciune. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCĂCIÚNE s. v. împăcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime împăcăciúne s. f. (sil. ciu ), g. d … Dicționar Român
calmare — CALMÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) calma şi rezultatul ei. 2. Operaţie de liniştire a fierberii oţelului la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante. – v. calma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
