armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… … Dicționar Român
concert — CONCÉRT, concerte, s.n. 1. Executare în public a unor opere muzicale. ♦ Piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră, care se distinge prin complexitatea facturii şi prin caracterul ei … Dicționar Român
concordie — CONCÓRDIE, s.f. (Rar) Înţelegere; armonie. – Din lat. concordia. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 Concordie ≠ discordie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CONCÓRDIE s. v. acord, armonie, împăciuire, înţelegere, pace,… … Dicționar Român
pace — PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.… … Dicționar Român
potriveală — POTRIVEÁLĂ, potriveli, s.f. (pop.) 1. Potrivire, asemănare; concordanţă, acord. ♢ loc. adj. Cu potriveală = potrivit, nimerit. 2. Coincidenţă. 3. (pop.) Aranjare a ceva la locul potrivit; aranjare într un anumit fel, aşa cum trebuie; împodobire,… … Dicționar Român
transigenţă — TRANSIGÉNŢĂ s.f. (livr.) Atitudine transigentă. – După fr. transigéance. Trimis de ionel bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 transigénţă s. f., g. d. art. transigénţei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TRANSIGÉNŢ//Ă… … Dicționar Român
împăcare — ÎMPĂCÁRE, împăcări, s.f. Acţiunea de a (se) împăca şi rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – v. împăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCÁRE s. 1. (livr.) reconciliere, (pop.) împă ciuire, împăcăciune, păciuire. (împăcare… … Dicționar Român
împăciuitor — ÎMPĂCIUITÓR, OÁRE, împăciuitori, oare, adj. Care împăciuieşte; conciliant. [pr.: ciu i ] – Împăciui + suf. tor. Trimis de valeriu, 18.03.2008. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCIUITÓR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton împăciuitor.) Trimis … Dicționar Român
