- pace
- PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie1, împăciuire, înţelegere. ♢ loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ♢ expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Linişte sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot şi de mişcare; calm, linişte, tăcere. ♢ loc. adv. În (bună) pace = în linişte, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ♢ expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ţi bate capul; lasă-l în plata Domnului. (reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărţire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanenţă) neliniştit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, linişteşte-te! ♦ (În concepţiile religioase) Linişte veşnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. şi fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârşit, gata. – lat. pax, pacis.Trimis de valeriu, 23.09.2008. Sursa: DEX '98Pace ≠ bătălie, bucluc, luptă, războiTrimis de siveco, 30.04.2008. Sursa: AntonimeLADA PĂCII s. v. chivot.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePÁCE s. 1. v. armonie. 2. v. linişte. 3. v. astâmpăr. 4. v. tihnă. 5. v. răgaz. 6. v. odihnă de veci.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepáce s. f., g.-d. art. păcii; pl. păciTrimis de siveco, 07.11.2006. Sursa: Dicţionar ortograficPÁCE f. 1) Situaţie de înţelegere în care nu există război. 2) Tratat între părţile beligerante care prevede încetarea unui conflict armat. 3) Atmosferă în care domneşte liniştea, armonia şi buna înţelegere între oameni; raport calm între oameni. 4) Lipsă de gălăgie, de zgomot; linişte. ♢ A da pace cuiva (sau a lăsa în pace pe cineva) a nu tulbura liniştea cuiva; a nu deranja, a nu supăra pe cineva. Dă-i pace! lasă-l în voia lui; dă-l încolo. 5) Stare de linişte sufletească; lipsă de griji; tihnă; odihnă; astâmpăr. ♢ Fii pe pace! să n-ai nici o grijă; fii liniştit. Mergi (sau rămâi) în pace mergi (sau rămâi) cu bine, cu sănătate. Nu-i şi pace! a) nu-i nicăieri; a dispărut; b) nici gând să vină. [G.-D. păcii] /<lat. pax, pacisTrimis de siveco, 17.10.2008. Sursa: NODEXpáce, s.f. – Situaţie, stare fără război. lat. pacem (Puşcariu 1235; Candrea-Dens., 1297; REW 6317), cf. alb. pakjë, it. pace, prov. patz, fr. paix, cat. pau, sp., port. paz. – Der. nepace, s.f. (înv., nelinişte); păciui (var. împăciui), vb. (a face pace, a pacifica); păceluit, adj. (înv., pacific); pacefăcător, s.m. (înv., pacificator); paşnic (var. pacinic), adj. (pacific); păşnicie, s.f. (linişte). – Der. neol. (din fr.) pacific, adj.; pacifica, vb.; pacificator (var. păcinicie), adj.; pacifism, s.n. După Buescu, R. Études roum., III, 158-63, folosirea lui pace ca interj. trimite la lat. pax, gr. πάξ, interj., distincţie care ni se pare prea subtilă. Mai probabil este formula de salut sau de rămas bun, folosită pentru a indica ideea de "problemă tranşată" sau "să nu mai vorbim de asta", ca în cazul lui sănătate.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
