împăciui

împăciui: ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPĂCIUÍ vb. v. împăca.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împăciuí vb. (sil. -ciu-i), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împăciuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPĂCIU//Í împăciui iésc tranz. rar A face să se împăciuiască. [Sil. -ciu-i] /în + pace + suf. împăciuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPĂCIU//Í mă împăciuiiésc intranz. rar (persoane sau colectivităţi) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. împăciuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… … Dicționar Român
împăciuire — ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) împăciui şi rezultatul ei; împăcare [pr.: ciu i ] – v. împăciui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCIUÍRE s. acord, armonie, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert,… … Dicționar Român
împăciuitor — ÎMPĂCIUITÓR, OÁRE, împăciuitori, oare, adj. Care împăciuieşte; conciliant. [pr.: ciu i ] – Împăciui + suf. tor. Trimis de valeriu, 18.03.2008. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCIUITÓR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton împăciuitor.) Trimis … Dicționar Român
pace — PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.… … Dicționar Român
împăciuit — ÎMPĂCIUÍT, Ă, împăciuiţi, te, adj. (Rar) Împăcat, liniştit. – v. împăciui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCIUÍT adj. v. împăcat, mulţumit, satis făcut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias