împăciui

împăciui
ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPĂCIUÍ vb. v. împăca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împăciuí vb. (sil. -ciu-i), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. împăciuiésc, imperf. 3 sg. împăciuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. împăciuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMPĂCIU//Í împăciui iésc tranz. rar A face să se împăciuiască. [Sil. -ciu-i] /în + pace + suf. împăciuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMPĂCIU//Í mă împăciuiiésc intranz. rar (persoane sau colectivităţi) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. împăciuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… …   Dicționar Român

  • împăciuire — ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) împăciui şi rezultatul ei; împăcare [pr.: ciu i ] – v. împăciui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPĂCIUÍRE s. acord, armonie, înţelegere, pace, unire, (livr.) concert,… …   Dicționar Român

  • împăciuitor — ÎMPĂCIUITÓR, OÁRE, împăciuitori, oare, adj. Care împăciuieşte; conciliant. [pr.: ciu i ] – Împăciui + suf. tor. Trimis de valeriu, 18.03.2008. Sursa: DEX 98  ÎMPĂCIUITÓR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton împăciuitor.) Trimis …   Dicționar Român

  • pace — PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.… …   Dicționar Român

  • împăciuit — ÎMPĂCIUÍT, Ă, împăciuiţi, te, adj. (Rar) Împăcat, liniştit. – v. împăciui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPĂCIUÍT adj. v. împăcat, mulţumit, satis făcut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”