conciliant — CONCILIÁNT, Ă, concilianţi, te, adj. Împăciuitor; care se lasă uşor înduplecat. [pr.: li ant] – Din fr. conciliant. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CONCILIÁNT adj. v. împăciuitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
împăciuitorism — ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergenţe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ p. gener. Îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva. [pr.: ciu i ] – Împăciuitor + suf. ism. Trimis de… … Dicționar Român
conciliator — CONCILIATÓR, OÁRE, conciliatori, oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergenţe; care duce spre înţelegere între părţi opuse. ♦ (În politică) Care, în faţa unor divergenţe de ordin principial, caută o soluţie de compromis … Dicționar Român
pacificator — PACIFICATÓR, OÁRE, pacificatori, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabileşte pacea, liniştea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 pacificatór s. m., adj … Dicționar Român
împăciuitorist — ÎMPĂCIUITORÍST, Ă, împăciuitorişti, ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [pr.: du i ] Împăciuitor + suf. ist. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCIUITORÍST… … Dicționar Român
amiabil — AMIÁBIL, Ă, amiabili, e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor. ♢ (Adverbial) Prieteneşte. ♦ (jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [pr.: mi a ] – Din fr. amiable. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
mediator — MEDIATÓR, OÁRE, mediatori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană, guvern etc. care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse), care face un act de mediaţie; mijlocitor, intermediar. 2. s.n. Intermediar chimic care asigură transmiterea… … Dicționar Român
pacefăcător — pacefăcătór, pacefăcătóri, s.m. (înv.) pacificator, împăciuitor. Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
paciuitoriu — paciuitóriu, oáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) împăciuitor. 2. (s.m.) persoană care păciuieşte. Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
transigent — TRANSIGÉNT, Ă, transigenţi, te, adj. (livr.) Care cedează uşor, care face concesii şi compromisuri; conciliant. – Din lat. transigens, ntis, fr. transigeant. Trimis de ionel bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 transigént adj. m., pl. transigénţi; … Dicționar Român
