- împăciuitorism
- ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergenţe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ p. gener. Îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva. [pr.: -ciu-i-] – Împăciuitor + suf. -ism.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎMPĂCIUITORÍSM s. conciliatorism. (împăciuitorism unor oportunişti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîmpăciuitorísm s. n. (sil. -ciu-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎMPĂCIUITORÍSM m. 1) Atitudine de eschivare de la luptă, de atenuare a conflictelor. 2) Îngăduinţă vădită faţă de greşelile cuiva. /împăciuitor + suf. împăciuitorismismTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (p. ext.) Îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva. [pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNÎMPĂCIUITORÍSM s. n. atitudine de aplanare a conflictelor sociale; conciliatorism. ♢ (p. ext.) îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva. (< împăca)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.