împăciuitorist

împăciuitorist: ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă, împăciuitorişti, -ste, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator. [pr.: -du-i-] -Împăciuitor + suf. -ist.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPĂCIUITORÍST adj., s. conciliator. (Un oportu-nist împăciuitorist.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

împăciuitoríst adj. m., s. m. (sil. -ciu-i-), pl. împăciuitoríşti; f. sg. împăciuitorístă, pl. împăciuitoríste

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPĂCIUITORÍ//ST împăciuitoriststă (împăciuitoristşti, împăciuitoristste) m. şi f. Persoană care dă dovadă de împăciuitorism; care manifestă împăciuitorism; conciliator. /împăciuitor + suf. împăciuitoristist

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎMPĂCIUITORÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică împăciuitorismul. (după rus. primiritelnii)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

conciliator — CONCILIATÓR, OÁRE, conciliatori, oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergenţe; care duce spre înţelegere între părţi opuse. ♦ (În politică) Care, în faţa unor divergenţe de ordin principial, caută o soluţie de compromis … Dicționar Român
conciliatorist — conciliatoríst adj. m., pl. conciliatoríşti; f. sg. conciliatorístă, pl. conciliatoríste Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CONCILIATORÍST, Ă, conciliatoríşti, ste, s.m. şi f … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias