conciliator

conciliator
CONCILIATÓR, -OÁRE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergenţe; care duce spre înţelegere între părţi opuse. ♦ (În politică) Care, în faţa unor divergenţe de ordin principial, caută o soluţie de compromis, o linie de mijloc. ♦ (Substantivat) Împăciuitorist. [pr.: -li-a-] – Din fr. conciliateur, lat. conciliator.
Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CONCILIATÓR adj., s. v. împăciuitorist.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conciliatór adj. m. (sil. -li-a-), pl. conciliatóri; f. sg. şi pl. conciliatoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCILIAT//ÓR conciliatoroáre (conciliatoróri, conciliatoroáre) 1) Care conciliază; orientat spre concilierea unor părţi opuse. Remediu conciliator. 3) şi substantival Care caută o soluţie de compromis; cu caracter de compromis; împăciuitorist. Rol de conciliator. [Sil. -li-a-] /<fr. conciliateur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONCILIATÓR, -OÁRE adj. Care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor; conciliatorist. ♦ Care recurge la un compromis sau la o împăcare în faţa unor divergenţe principale; oportunist, împăciuitorist. // s.m. şi f. Împăciuitorist. [pron. -li-a-, / cf. fr. conciliatoire, conciliateur].
Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN

CONCILIATÓR, -OÁRE I. adj. care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor. II. s. m. f. împăciuitorist. (<fr. conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)
Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • conciliator — I index go between, intermediary II index referee Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • Conciliator — Con*cil i*a tor, n. [L.] One who conciliates. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • CONCILIATOR — olim honestum nomen; Imo Romanis LL. adeo sancctum officium habitum est, ut nec praemii ergo aliquid facere Conciliatores, seu Proxenetas, voluerint; quod si omnino eô nomine aliquid capere, circumscripserunt rem certis regulis. Vide Harmenopulum …   Hofmann J. Lexicon universale

  • conciliator — conciliation con‧cil‧i‧a‧tion [kənˌsɪliˈeɪʆn] noun [uncountable] HUMAN RESOURCES the process of getting an employer and employees who are involved in an argument to meet and discuss their differences, in the hope of ending the argument: •… …   Financial and business terms

  • conciliator — /keuhn sil ee ay teuhr/, n. 1. a person who conciliates. 2. arbitrator. [1565 75; < L conciliator, equiv. to concilia(re) (see CONCILIATE) + tor TOR] * * * …   Universalium

  • conciliator — conciliate ► VERB 1) make calm and content; placate. 2) mediate in a dispute. DERIVATIVES conciliation noun conciliator noun conciliatory adjective. ORIGIN Latin conciliare combine, gain , from concilium assembly …   English terms dictionary

  • Conciliator faction — The Conciliator faction was an opposition group within the Communist Party of Germany during the Weimar Republic and the Third Reich. In East Germany, after World War II, the German word for conciliator, Versöhnler, became a term for anti marxist …   Wikipedia

  • conciliator — noun see conciliate …   New Collegiate Dictionary

  • conciliator — noun A person who conciliates …   Wiktionary

  • conciliatór — adj. m. (sil. li a ), pl. conciliatóri; f. sg. şi pl. conciliatoáre …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”