conciliatorism

conciliatorism
CONCILIATORÍSM s.n. Atitudine, acţiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [pr.: -li-a-] – Conciliator + suf. -ism.
Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CONCILIATORÍSM s. v. împăciuitorism.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

conciliatorísm s. n. (sil. -li-a-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCILIATORÍSM n. rar Atitudine conciliatoare; împăciuitorism. [Sil. -li-a-] /con-ciliator + suf. conciliatorismism
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONCILIATORÍSM s.n. Atitudine, acţiune conciliatoare; împăciuitorism, oportunism. [pron. -li-a-. / < it. conciliatorismo].
Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN

CONCILIATORÍSM s. n. atitudine, acţiune conciliatoare. ♢ împăciuitorism. (<it. conciliatorismo)
Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • împăciuitorism — ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine de împăcare, de conciliere a unor divergenţe; încercare de aplanare a conflictelor sociale, ideologice etc. ♦ p. gener. Îngăduinţă exagerată faţă de greşelile cuiva. [pr.: ciu i ] – Împăciuitor + suf. ism. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”