amiabil

AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franţuzism) Înţelegător, prietenos; binevoitor. ♢ (Adverbial) Prieteneşte. ♦ (jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.

Trimis de ana_zecheru, 21.04.2003. Sursa: DEX '98



AMIÁBIL adj. v. binevoitor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AMIÁBIL amiabilă (amiabili, amiabile) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. ♢ Pe cale amiabilă prin discuţii, prin tratative. /<fr. amiable

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



AMIÁBIL, -Ă adj. Înţelegător, prietenos; împăciuitor. [< fr. amiable].

Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN



AMIÁBIL, -Ă adj. înţelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. (< fr. amiable)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN