- mediator
- MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană, guvern etc. care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse), care face un act de mediaţie; mijlocitor, intermediar. 2. s.n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. s.f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX '98MEDIATÓR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (mediator între două părţi aflate în conflict.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemediatór adj. m., pl. mediatóri; f. sg. şi pl. mediatoáreTrimis de siveco, 11.02.2007. Sursa: Dicţionar ortograficmediatór (persoană, med. ) s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMEDIAT//ÓR1 mediatoroáre (mediatoróri, mediatoroáre) m. şi f. Persoană (sau delegaţie oficială, guvern) care mediază un acord între două părţi; mijlocitor; intermediar. [Sil. -di-a-] /<lat. mediatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMEDIAT//ÓR2 mediatoroáre n. Substanţă secretată de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos celulelor adiacente. [Sil. -di-a-] /<lat. mediatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere şi transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ♢ Mediator chimic = substanţă chimică eliberată de terminaţiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. şi f. Cel care face o mediaţie între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].Trimis de LauraGellner, 26.10.2006. Sursa: DNMEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere şi transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanţă chimică eliberată de terminaţiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediaţie; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.