împăcăciune

împăcăciune
ÎMPĂCĂCIÚNE, împăcăciuni, s.f. (înv.) Împăcare. – Împăca + suf. -ăciune.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPĂCĂCIÚNE s. v. împăcare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împăcăciúne s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. împăcăciúnii; pl. împăcăciúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • împăcare — ÎMPĂCÁRE, împăcări, s.f. Acţiunea de a (se) împăca şi rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune. – v. împăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPĂCÁRE s. 1. (livr.) reconciliere, (pop.) împă ciuire, împăcăciune, păciuire. (împăcare… …   Dicționar Român

  • împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”