Dicționar Român. 2013.
împăca — ÎMPĂCÁ, împác, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. cu ) A restabili raporturi de prietenie, de înţelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ refl. recipr. A se înţelege cu cineva… … Dicționar Român
împăciuitor — ÎMPĂCIUITÓR, OÁRE, împăciuitori, oare, adj. Care împăciuieşte; conciliant. [pr.: ciu i ] – Împăciui + suf. tor. Trimis de valeriu, 18.03.2008. Sursa: DEX 98 ÎMPĂCIUITÓR adj. conciliant, (înv.) împăcăcios, înduplecător. (Ton împăciuitor.) Trimis … Dicționar Român
