- învoinici
- ÎNVOINICÍ, învoinicesc, vb. IV. refl. (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A se învoinici ≠ a se moleşiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeînvoinicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învoinicésc, imperf. 3 sg. învoiniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învoiniceáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNVOINIC//Í învoiniciésc tranz. fam. A face să se învoinicească. /în + voinicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNVOINIC//Í mă învoiniciésc intranz. A căpăta forţe fizice şi/sau morale; a prinde puteri; a deveni voinic; a se împuternici. /în + voinicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.