- discreţionar
- DISCREŢIONÁR, -Ă, discreţionari, -e, adj. (Despre puteri, prerogative, acte etc.) Care acţionează, se exercită aşa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut şi îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acţiune. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. discrétionnaire.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98discreţionár adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. discreţionári; f. sg. discreţionáră, pl. discreţionáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISCREŢIONÁR discreţionară (discreţionari, discreţionare) jur. : Puteri discreţionare puteri cu care este învestită, în cazuri excepţionale, o instanţă sau un reprezentant al ei, de a lua, din proprie iniţiativă, hotărâri sau măsuri care depăşesc cadrul legii. [Sil. ţi-o-] /<fr. discrétionnaireTrimis de siveco, 01.02.2005. Sursa: NODEXDISCREŢIONÁR, -Ă adj. Arbitrar. ♢ Puteri discreţionare = puteri date unei autorităţi de a lua măsurile pe care le socoteşte necesare în anumite împrejurări şi în afara legii. [pron. -ţi-o-. / < fr. discrétionnaire].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISCREŢIONÁR, -Ă adj. 1. arbitrar. 2. care are prin lege libertate de acţiune. o puteri ĕ = puteri date unei autorităţi de a lua măsurile pe care le socoteşte necesare în anumite împrejurări şi în afara legii. (< fr. discrétionnaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.