îngăduitor

îngăduitor
ÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă uşor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Îngăduitor ≠ neîndurat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNGĂDUITÓR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. con-cesiv. 4. v. înţelegător. 5. bun, cumsecade, înţelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om îngăduitor!)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngăduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. îngăduitóri; f. sg. şi pl. îngăduitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNGĂDUIT//ÓR îngăduitoroáre (îngăduitoróri, îngăduitoroáre) 1) (despre persoane) Care îngăduie; caracterizat prin toleranţă faţă de abaterile de la normă; indulgent; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bunătate; caracterizat prin bunătate; blajin; blând. /a îngădui + suf. îngăduitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • indulgent — INDULGÉNT, Ă, indulgenţi, te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, ntis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Indulgent ≠ exigent, riguros, sever,… …   Dicționar Român

  • concesiv — CONCESÍV, Ă, concesivi, e adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă = propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncţie concesivă =… …   Dicționar Român

  • tolerant — TOLERÁNT, Ă, toleranţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • iertător — IERTĂTÓR, OÁRE, iertători, oare, adj. Care iartă uşor. – Ierta + suf. ător. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Iertător ≠ neiertător Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  IERTĂTÓR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv …   Dicționar Român

  • milostiv — MILOSTÍV, Ă, milostivi, e, adj., s.f. 1. adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. adj. Darnic, generos. 3. s.f. (bot.) Veninariţă. – Din sl. milostivŭ …   Dicționar Român

  • Cercetaşii României — Romanian Scouts …   Wikipedia

  • binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… …   Dicționar Român

  • clement — CLEMÉNT, Ă, clemenţi, te, (livr.) Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, ntis. Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX 98  Clement ≠ feroce Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CLEMÉNT adj. v.… …   Dicționar Român

  • compătimitor — COMPĂTIMITÓR, OÁRE, compătimitori, oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire faţă de cineva. – Compătimi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPĂTIMITÓR adj. binevoitor, îngăduitor, înţe legător, mărinimos,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”