- clement
- CLEMÉNT, -Ă, clemenţi, -te, (livr.) Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din fr. clément, lat. clemens, -ntis.Trimis de ibogdank, 13.02.2004. Sursa: DEX '98Clement ≠ feroceTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCLEMÉNT adj. v. iertător, indulgent, îndu-rător, îngăduitor, milostiv.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeclemént adj. m., pl. cleménţi; f. sg. cleméntă, pl. cleménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCLEMÉN//T clementtă (clementţi, clementte) livr. Care ţine de clemenţă; propriu clemenţei. /<fr. clément, lat. clemens, clementntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCLEMÉNT, -Ă adj. (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. [< lat. clemens, cf. fr. clément, it. clemente].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNclemént (cleméntă), adj. – Indulgent. lat. clemens, fr. clément. – Der. clemenţă, s.f.; inclement, adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCLEMÉNT, -Ă adj. iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.