- concesiv
- CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă = propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncţie concesivă = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus.Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98CONCESÍV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Eşti prea concesiv!)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconcesív adj. m., pl. concesívi; f. sg. concesívă, pl. concesíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONCESÍV concesivă (concesivi, concesive) Care ţine de concesie; propriu concesiei. ♢ Propoziţie concesivă propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. /<fr. concessif, lat. concessivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONCESÍV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ♢ complement circumstanţial concesiv = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acţiuni; propoziţie concesivă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care corespunde unui complement circumstanţial concesiv; conjuncţie concesivă = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDNCONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncţie concesivă = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă. [cf. fr. concessif, lat. concessivus].Trimis de LauraGellner, 09.04.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.