încetat — ÎNCETÁ, încetez, vb. I. intranz. şi tranz. A se opri dintr o acţiune, a nu mai continua o acţiune. ♢ expr. A înceta din viaţă = a muri. [prez. ind. şi: (reg.) încét] – lat. *quetare (= quietare). Trimis de valeriu, 05.03.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
stinge — STINGE, sting, vb. III. 1. tranz. A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. ♢ expr. (absol.) Bea de stinge = e foarte beţiv. ♦ refl. (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a… … Dicționar Român
dispărea — DISPĂREÁ, dispár, vb. II. intranz. 1. A se face nevăzut, a ieşi din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deşi continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit. 2. A înceta să mai existe; a se… … Dicționar Român
opri — OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranz. şi refl. A sta pe loc; p.… … Dicționar Român
conteni — CONTENÍ, contenesc, vb. IV. intranz., tranz. A întrerupe sau a înceta o mişcare sau o acţiune începută; a (se) opri. – lat. continere. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTENÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. opri. 3 … Dicționar Român
expira — EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respiraţiei). 2. intranz. (Despre un contract, o convenţie etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) … Dicționar Român
muri — MURÍ, mor, vb. IV. intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A… … Dicționar Român
pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… … Dicționar Român
renunţa — RENUNŢÁ, renúnţ, vb. I. intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare. Trimis de RACAI, 18.11.2006. Sursa: DEX 98 A renunţa ≠ a accepta… … Dicționar Român
amuţi — AMUŢÍ, amuţesc, vb. IV. intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ fig. A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se linişti, a înceta. – lat. *ammutire (< mutus mut ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
