- dispărea
- DISPĂREÁ, dispár, vb. II. intranz. 1. A se face nevăzut, a ieşi din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deşi continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit. 2. A înceta să mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre fiinţe) A muri. [var.: dispáre vb. III] – Din fr. disparaître (după părea).Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98A dispărea ≠ a (se) ivi, a supravieţui, a se naşte, a arăta, a se isca, a (se) arătaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISPĂREÁ vb. 1. a pieri, (fig.) a o şterge, (fam. fig.) a se dizolva, a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a dispărea fără urmă.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A dispărea în noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o şterge. (dispărea din faţa mea!) 4. v. muri. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. înceta. 8. v. înceta. 9. a se stinge. (Zâmbetul i-a dispărea.) 10. v. pieri.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedispăreá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dispár, 1 pl. dispărém; conj. prez. 3 sg. şi pl. dispáră; part. dispărútTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISPĂREÁ dispár intranz. 1) A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a pieri. 2) A se pierde fără urmă. 3) fig. (despre fiinţe) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a se sfârşi; a muri; a deceda; a răposa; a sucomba. /<fr. disparaîtreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPĂREÁ vb. II. intr. 1. A nu se mai vedea, a ieşi din câmpul vizual. ♦ A se pierde, a pieri. 2. A-şi înceta existenţa, a se stinge. 3. A muri, a deceda. [P.i. dispár, var. dispare vb. III. / cf. lat. disparere, it. disparire, fr. disparaître].Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DNDISPĂREÁ vb. intr. 1. a nu se mai vedea, a ieşi din câmpul vizual. ♢ a se pierde, a pieri. 2. a-şi înceta existenţa, a se stinge. 3. a muri, a deceda. (după fr. disparaître)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.