dispariţie

dispariţie
DISPARÍŢIE, dispariţii, s.f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ♢ loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariţie = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

Dispariţie ≠ apariţie
Trimis de siveco, 12.10.2007. Sursa: Antonime

DISPARÍŢIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (dispariţia cuiva fără urmă.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (dispariţia vegetaţiei în timpul iernii.) 4. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (dispariţia vocalelor finale.) 5. v. încetare. 6. încetare, trecere. (dispariţia durerii.)
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime

disparíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disparíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disparíţiei; pl. disparíţii, art. disparíţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISPARÍŢI//E dispariţiei f. Faptul de a dispărea (din viaţă din faţa ochilor, din actualitate). [art. dispariţia; G.-D. dispariţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. disparition
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISPARÍŢIE s.f. Faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. ♢ A fi pe cale de dispariţie = a dispărea încetul cu încetul. [gen. -iei, var. dispariţiune s.f. / cf. fr. disparition].
Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN

DISPARÍŢIE s. f. faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. (< fr. disparition)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • eclipsă — ECLÍPSĂ, eclipse, s.f. 1. Dispariţie totală sau parţială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ şi acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2.… …   Dicționar Român

  • disparent — DISPARÉNT, Ă, disparenţi, te, adj. Care este pe cale să dispară. – Dispărea + suf. ent (după apărea – aparent). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  disparént adj. m., pl. disparénţi; f. sg. disparéntă …   Dicționar Român

  • resorbţie — RESÓRBŢIE, resorbţii, s.f. 1. (med.) Proces de dispariţie lentă, prin absorbţie treptată, a unui ţesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui ţesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin… …   Dicționar Român

  • delitescenţă — DELITESCÉNŢĂ, delitescenţe, s.f. Dispariţie subită a unei tumori sau a unei inflamaţii. – Din fr. délitescence. Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  delitescénţă s. f., g. d. art. delitescénţei; pl. delitescénţe Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • disimilaţie — DISIMILÁŢIE, disimilaţii, s.f. (fon.) Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr un cuvânt sub influenţa altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • evanescenţă — EVANESCÉNŢĂ, evanescenţe, s.f. (Rar) Dispariţie lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  evanescénţă s. f., g. d. art. evanescénţei; pl. evanescénţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • moarte — MOÁRTE, morţi, s.f. 1. Încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale, sfârşitul vieţii; răposare; deces. ♢ loc. adj. Fără (de) moarte = a) veşnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ♢ De moarte = a) loc. adj.… …   Dicționar Român

  • ocultaţie — OCULTÁŢIE, ocultaţii, s.f. 1. Dispariţie temporară a unui astru datorită interpunerii între el şi observator a unui alt corp ceresc. 2. (mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de… …   Dicționar Român

  • afibrinogenemie — AFIBRINOGENEMÍE s.f. (med.) Dispariţie treptată a fibrinogenului din sânge, având ca urmare apariţia fenomenului de tulburare a coagulării (coagula). [gen. iei / < fr. afibrinogénémie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … …   Dicționar Român

  • defervescenţă — DEFERVESCÉNŢĂ s.f. Perioadă de scădere a temperaturii în cursul unei boli febrile. – Din fr. défervescence. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  defervescénţă s. f., g. d. art. defervescénţei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”