- dispariţie
- DISPARÍŢIE, dispariţii, s.f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; făptui de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ♢ loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariţie = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98Dispariţie ≠ apariţieTrimis de siveco, 12.10.2007. Sursa: AntonimeDISPARÍŢIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (dispariţia cuiva fără urmă.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (dispariţia vegetaţiei în timpul iernii.) 4. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (dispariţia vocalelor finale.) 5. v. încetare. 6. încetare, trecere. (dispariţia durerii.)Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonimedisparíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disparíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disparíţiei; pl. disparíţii, art. disparíţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISPARÍŢI//E dispariţiei f. Faptul de a dispărea (din viaţă din faţa ochilor, din actualitate). [art. dispariţia; G.-D. dispariţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. disparitionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPARÍŢIE s.f. Faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. ♢ A fi pe cale de dispariţie = a dispărea încetul cu încetul. [gen. -iei, var. dispariţiune s.f. / cf. fr. disparition].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISPARÍŢIE s. f. faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. (< fr. disparition)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.