ocultaţie

OCULTÁŢIE, ocultaţii, s.f. 1. Dispariţie temporară a unui astru datorită interpunerii între el şi observator a unui alt corp ceresc. 2. (mar.) Acoperire temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. ♦ (În sintagma) Lumină de ocultaţie = lumină intermitentă (a farului, a geamandurii). – Din fr. occultation.

Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98



ocultáţie s.f. (sil. -ţi-e), art. ocultáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ocultáţiei; pl. ocultáţii, art. ocultáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OCULTÁŢI//E ocultaţiei f. Dispariţie temporară a unui astru din câmpul de observaţie, cauzată de trecerea între el şi observator a unui alt corp ceresc. /<fr. occultation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OCULTÁŢIE s.f. 1. Eclipsare temporară a unui astru, datorită interpunerii unui alt astru între acesta şi observator. 2. (mar.) Acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. [gen. -iei, var. ocultaţiune s.f. / < fr. occultation, lat. occultatio].

Trimis de LauraGellner, 25.06.2005. Sursa: DN



OCULTÁŢIE s. f. 1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta şi observator. 2. dispariţie a ceva; disimilare. ♢ (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. (< fr. occultation, lat. occultatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN