- disimilaţie
- DISIMILÁŢIE, disimilaţii, s.f. (fon.) Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98DISIMILÁŢIE s. v. disimilare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedisimiláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disimiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disimiláţiei; pl. disimiláţii, art. disimiláţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISIMILÁŢI//E disimilaţiei f. lingv. Fenomen fonetic care constă în modificarea sau omisiunea unui sunet dintr-un cuvânt sub acţiunea altui sunet asemănător sau identic (din acelaşi cuvânt). [art. disimilaţia; G.-D. disimilaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dissimilationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISIMILÁŢIE s.f. Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa unui alt sunet identic sau asemănător din acelaşi cuvânt. [gen. -iei, var. disimilaţiune s.f. / cf. fr. dissimilation].Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DNDISIMILÁŢIE s. f. modificare ori dispariţie a unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa unui alt sunet identic sau asemănător din acelaşi cuvânt. (< fr. dissimilation)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.