Dicționar Român. 2013.
disimiláre — s. f., g. d. art. disimilärii; pl. disimiläri … Romanian orthography
disimilaţie — DISIMILÁŢIE, disimilaţii, s.f. (fon.) Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr un cuvânt sub influenţa altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
ajun — AJÚN, ajunuri, s.n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ♢ loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puţin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se… … Dicționar Român
alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… … Dicționar Român
frăţîn — ( ni), s.m. – Frate. – var. frăţîne, frăţine. lat. frāternus, cu aceeaşi pierdere a lui r, prin disimilare, ca în frātrem › frate. Este mai puţin probabilă der. analogică ca în tătîne (DAR). Se foloseşte mai ales la pl. şi urmat de un posesiv;… … Dicționar Român
grăunţ — GRĂÚNŢ, grăunţe, s.n. v. grăunte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 grắunţ (grăúnţe), s.n. – 1. Bob. – 2. Sămînţă, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic şi sferic. – var. grăunte, grăunţă. Mr. grăunţ, gărnuţ. lat. *granutium sau, după… … Dicționar Român
guturai — GUTURÁI, guturaiuri, s.n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoţită de o bogată secreţie apoasă; coriză. [var.: (reg.) gutunár s.n.] – lat. *gutturalium (< … Dicționar Român
haplologie — HAPLOLOGÍE, haplologii, s.f. (lingv.) Suprimare prin disimilaţie totală a unei silabe identice sau asemănătoare cu o silabă din acelaşi cuvânt sau din cuvinte învecinate. Prin haplologie, cucoane devine coane . – Din fr. haplologie. Trimis de… … Dicționar Român
hara — HÁRA: hara para adv. În neorânduială. ♢ A face hara para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mântuială. /Onomat. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX hára interj. – Exprimă mîrîitul cîinelui, ca şi ideea de a sfîşia. Creaţie… … Dicționar Român
jur — JUR1, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi1. – Din fr. jury. Trimis de cata, 03.03 … Dicționar Român
