disimila

DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilaţie. – Din fr. dissimiler.

Trimis de LauraGellner, 07.05.2007. Sursa: DEX '98



disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DISIMIL//Á disimilaéz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE DISIMIL//Á se disimilaeáză intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilaţie. /<fr. dissimiler

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenţei unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].

Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN



DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilaţie. (< fr. dissimiler)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN