- guturai
- GUTURÁI, guturaiuri, s.n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoţită de o bogată secreţie apoasă; coriză. [var.: (reg.) gutunár s.n.] – lat. *gutturalium (< guttur "gât, gâtlej").Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GUTURÁI s. (med.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhărie. (Are un guturai rebel.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeguturái s. n., pl. guturáiuri/guturáieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGUTURÁ//I guturaiiuri n. Boală constând în inflamaţia mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecţie şi manifestată prin strănuturi dese şi secreţie nazală apoasă. [pl. şi guturaie] /<lat. gutturaliumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXguturái (-ie), s.n. – Răceală, coriză. – var. gutunar. lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia "tumoris inflatio". var. indică o încrucişare cu sb. gúntura, gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālis › guturar, cu disimilare). – Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci).Trimis de blaurb, 13.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.