ajun

AJÚN, ajunuri, s.n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ♢ loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puţin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se ajunează (1). – Ajuna (derivat regresiv).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



AJÚN s. preziuă. (În ajunul plecării.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ajún s. n., pl. ajúnuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



AJÚN ajunuri n. Zi sau perioadă de timp care precedă un eveniment. ♢ În ajun a) cu o zi sau cu o seară înainte; b) cu puţin timp înainte. /v. a ajuna

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ajún (ajúnuri), s.n. – 1. Post. – 2. Zi sau perioadă de timp care preced anumite sărbători care presupun post şi mai ales ajunul Crăciunului şi al Anului Nou. – 3. Zi sau periodă de timp care preced un eveniment în general. – var. arjun. Mr. ağun "pe nemîncate, flămînd", istr. jun. lat. iaiūnus (formă reconstruită în mod ipotetic la Plaut; cf. Corominas, I, 344); probabil prin disimilare *aiūnus; cf. alb. ağenoj, v. napol. iagiuna, genov. zazun, fr. jeun, sp. ayuno, (este posibil ca fr. à jeun să reprezinte un mai vechi *ajeun, unde -a a fost înţeles ca prep.). În general ajun se explică drept der. postverbal de la ajuna, şi acesta ca rezultat al lat. *aiūnāre (Meyer, alb. St., IV, 88; Philippide, O rămăşiţă, 16; Philippide, II, 645; Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 29), de la eiūnāre (Diez, I, 214; Puşcariu 49; Candrea-Dens., 31; REW 4581; DAR), sau de la *ieiūnāre (Cipariu, gram., 122). Der. ajuna, vb. (a ţine post); ajunat, s.n. (ajun, post); ajunător, adj. (care posteşte).

Trimis de blaurb, 29.03.2009. Sursa: DER