- preajmă
- PREÁJMĂ s.f. Spaţiu care înconjoară pe cineva sau ceva, loc sau regiune din apropierea sau din vecinătatea cuiva; împrejurime, vecinătate. ♢ loc. adj. Din (sau de prin) preajmă = a) (local) din apropiere, din jurul; b) (temporal) din ajun(ul), dintr-un timp apropiat. ♢ loc. adj. În (sau prin) preajmă sau (loc. prep.) în (sau prin) preajma... = a) (local) împrejur(ul), primprejur(ul), în apropiere(a)...; b) (temporal) în ajun(ul), într-un timp apropiat de... ♢ loc. prep. Din (sau de prin) preajma = din apropierea..., de lângă... ♢ expr. A umbla în (sau prin) preajma cuiva = a umbla după cineva, a se ţine de cineva, a da târcoale cuiva. [var.: (reg.) préjmă, príjmă s.f., preajm s.n.] – cf. sl. p r ĕ ž d ĩ .Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX '98PREÁJMĂ s. 1. (local) v. apropiere. 2. (temporal) apropiere, prag. (În preajmă noului an.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedin preájma loc. prep.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficîn preájma loc. prep.Trimis de siveco, 07.06.2007. Sursa: Dicţionar ortograficîn preájmă loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpreájmă s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprin preájma loc. prep.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprin preájmă loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREÁJM//Ă f. Loc în apropiere; împrejurime; vecinătate. ♢ Din (sau de prin) preajmă (sau preajmăa) a) de lângă; din apropiere; b) din ajun sau dintr-un timp apropiat. În preajmăa în jurul; în apropierea. /cf. sl. prĕzdinjaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpreájmă s.f. – Apropiere, împrejurimi. În preajma, aproape de; în jur de; circa. – var. prejmă, prejmet. Origine necunoscută. S-a gîndit la sl. prĕmo "din regiune" (Cihac, II, 288), cu j de la jur (Iordan, Dift., 78); la sl. préžda "înainte" (Miklosich, Etym. Wb., 241), preždinu "înainte" (Weigand, Jb., XIV, 111), sau la sl. sŭ prežda "dinainte"; dar nici una dintre aceste explicaţii nu este satisfăcătoare fonetic. – Der. împrejmui, vb. (a încercui); împrejmuire, s.f. (cerc; gard; regiune); împrejmuitor, adj. (vecin cu).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.