pieri

PIERÍ, pier, vb. IV. intranz. 1. (Despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ♢ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetaţie) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzaţii etc.) A lua sfârşit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. ♢ expr. A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoţie, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente). ♦ A se şterge din amintire, a fi dat uitării. ♦ (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-şi reduce intensitatea până la dispariţia totală, a dispărea treptat. 3. A dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit. ♦ A i se fura ceva. 4. A dispărea (pe neaşteptate) din faţa cuiva sau de undeva, a ieşi (brusc) din câmpul vizual al cuiva. ♢ expr. Piei din faţa mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! [imper. pers. 2 sg. şi: piei] – lat. perire.

Trimis de oprocopiuc, 18.03.2004. Sursa: DEX '98



A pieri ≠ a (se) naşte, a învia, a trăi, a vieţui

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



PIERÍ vb. 1. v. dispărea. 2. a dispărea, a se pierde, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A pieri în noapte.) 3. v. muri. 4. v. cădea. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. dispărea. 8. v. sfârşi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PIERÍ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pierí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pier, 2 sg. pieri, 1 pl. pierím, imperf. 3 sg. piereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. piáră; imper. 2 sg. piei, 2 pl. pieríţi, neg. 2 sg. nu pierí; ger. pierínd

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A PIERÍ pier intranz. 1) (despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violentă. pieri de ciumă. ♢ Nu piere lumea nu se întâmplă nimic. 3) (despre vegetaţie) A-şi pierde seva cu totul (de frig, de secetă etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stări, senzaţii) A înceta de a mai persista; a lua sfârşit (subit). I-a pierit dorinţa de plecare. ♢ A-i pieri cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frică, de emoţie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumină) A scădea treptat în intensitate; a deveni din ce în ce mai slab, dispărând complet; a se stinge. 6) A dispărea brusc; a se face nevăzut. ♢ Piei din ochii mei (sau faţa mea)! să nu te mai văd! /<lat. perire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pierí (piér, ít), vb. – 1. A dispărea. – 2. A muri. – 3. A muri năprasnic, a sucomba. – var. mold. peri. Mr. cher, chirire, megl. per, periri. lat. pĕrῑre (Puşcariu 1313; Candrea-Dens., 814; REW 6415), cf. it. perire, prov., cat. perir, fr. périr, sp., port. perecer. Cuvînt de uz general (ALR, II, 286-7). – Der. piericiune (var. periciune), s.f. (dispariţie, moarte), pe care Candrea îl trimite, probabil fără motiv, la lat. peritiōnem; pericios (var. piericios), adj. (vătămător, stricător), pe care Tiktin îl consideră în mod echivoc ca format după lat. pernĭciōsus; pieire, s.f. (pierdere, moarte), infinitiv fals în loc de pierire, cu pierderea lui r ca în pieri › piei; pierit (var. perit), adj. (dispărut, sfîrşit; palid); pierit, s.n. (sifilis); pieritor, adj. (mortal, caduc); nepieritor, adj. (imortal); pieritură, s.f. (căzătură, mortăciune; Trans., semănătură cu plante pipernicite, rare); răspieri, vb. (a dispărea), rar.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER