- încet
- ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceţi, -te, adj., adv. 1. adj. Fără viteză; liniştit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacţionează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raţionează cu greutate; greoi. 2. adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. adv. Fără grabă, domol, binişor, alene; lin, pe nesimţite. ♢ expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puţin câte puţin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Binişor! nu aşa tare!; fără zgomot! 4. adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – lat. qu(i)etus.Trimis de valeriu, 03.02.2008. Sursa: DEX '98Încet ≠ grăbit, grabnic, iute, rapid, repede, tare, pripitTrimis de siveco, 05.03.2006. Sursa: AntonimeÎNCÉT adj., adv. 1. adj. v. domol. 2. adv. v. agale. 3. adj. v. greoi. 4. adv. adagio. 5. adj. coborât, domol, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborât, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glas încet.) 6. adv. v. piano. 7. adv. greu, lent. (Noaptea trecea încet.)Trimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: Sinonimeîncét adj. m., pl. încéţi; f. sg. înceátă, pl. încéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNCÉT1 adv. 1) Fără grabă; pe îndelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece încet. ♢ încetul cu încetul (sau încet-încet, cu încetul) puţin câte puţin. 2) Fără zgomot; aproape neauzit. Vântul bate încet. 3) (cu valoare de interjecţie) Atent! Cu băgare de seamă! /<lat. qu[i]etusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNCÉ//T2 înceátă (încetţi, încette) 1) Care se produce fără grabă; lin; domol. Scurgere înceată. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de iuţeală, de repeziciune; domol. Mişcări încette. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusă; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorbă înceată. /<lat. qu[i]etusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîncét (înceátă), adj. – 1. Lent, lin. – 2. (adv.) Fără grabă, domol, binişor. – 3. (adv.) Cu glas coborît, molcom. – var. cet. Mr. înţet. lat. quetus, în loc de quietus (Puşcariu 813; Densusianu, Hlr., 89; Candrea-Dens., 844; REW 6958; DAR; pentru fonetism, cf. Meyer-Lübke, Ital., 16), cf. alb. kjet, it. chetto (v. it. cetto), prov. quet, fr. coi, sp., port. quedo; pentru comp. cu în-, cf. împrejur, înainte, etc. – Der. înceta, vb. (a se opri, a face o pauză, a domoli; a fi eliberat din funcţie; a termina; a dispărea; a scădea, a se micşora), der. intern, sau din lat. quetãre (Puşcariu 814; Candrea-Dens., 845; DAR); neîncetat, adv. (fără întrerupere, în mod continuu); încetini, vb. (a slăbi, a opri, a face mai lent); încetineală, s.f. (lipsă de iuţeală); încetinitor, s.n. (care micşorează viteza); încetinel (var. încetişor), adv. (agale; uşurel).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.