murmura

murmura
MURMURÁ, múrmur, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit, monoton, şoptit. ♦ intranz. A protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni. 2. intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot uşor şi continuu; a fremăta; a susura. – Din lat. murmurare, fr. murmurer.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MURMURÁ vb. 1. v. şopti. 2. v. protesta. 3. v. plânge. 4. v. bombăni. 5. v. clipoci.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

murmurá vb., ind. prez. 1 sg. múrmur, 3 sg. şi pl. múrmură
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MURMURÁ múmur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propoziţii) A pronunţa cu voce joasă şi nedesluşit. 2) (melodii, cântece) A cânta încet şi fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona. 2. intranz. (despre ape curgătoare, frunze mişcate de vânt etc.) A face să se audă un murmur; a produce un zgomot lin, continuu şi plăcut; a susura; a şopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer].
Trimis de LauraGellner, 15.11.2006. Sursa: DN

MURMURÁ vb. I. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit. II. intr. a susura. (< fr. murmurer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

murmurá (múrmur, át), vb. – A susura. – Mr. murmuredz, murmurare. fr. murmurer (în mr., probabil din it. mormorare). Puşcariu 1134 îl considera drept reprezentant direct din lat. murmurāre, cf. REW 5761; dar aparenţele pledează în favoarea unei der. neologice, înclinînd spre alb. murmuroń (Philippide, II, 648), bg. mărmorjă. – Der. murmui, vb. (a murmura) încrucişare între murmura şi mormăi (Tiktin); murmurisi, vb. (a murmura), sec. XVIII, înv. din ngr. μουρμουρίζω; murmúr (var. múrmur, murmură), s.n. (susur), din fr. murmure (var. din it. mormore şi ngr. μουρμοῦρα); murmurător, adj. (care murmură); murmuitor, adj. (care murmură); murmuială, s.f., ca mormăială.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • murmură — MÚRMURĂ s.f. v. murmur. Trimis de gall, 11.04.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • múrmura — मुर्मुर …   Indonesian dictionary

  • Quem dos outros fala e murmura, pouco pensa e muito se aventura — Quem dos outros fala e murmura, pouco pensa e muito se aventura. (SP) …   Provérbios Brasileiras

  • kukūla-murmura — कुकूलमुर्मुर …   Indonesian dictionary

  • rmura — murmura …   Dictionnaire des rimes

  • murmurar — murmura murmurer …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • murmurer — [ myrmyre ] v. <conjug. : 1> • XIIe; de murmure I ♦ V. intr. 1 ♦ Faire entendre un murmure. ⇒ bourdonner , marmotter. Foule qui murmure. 2 ♦ Faire entendre une plainte, une protestation sourde. ⇒ 1. geindre, grogner, grommeler, gronder, se… …   Encyclopédie Universelle

  • Argumento de Naruto — Anexo:Argumento de Naruto Saltar a navegación, búsqueda Naruto es originalmente un manga, obra de Masashi Kishimoto, cuyo éxito le permitió ser llevado al anime. La historia publicada hasta el momento puede separarse en dos temporadas: la primera …   Wikipedia Español

  • murmurător — MURMURĂTÓR, OÁRE, murmurători, oare, adj. Care murmură; şopotitor, susurător, murmuitor. – Murmura + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MURMURĂTÓR adj. 1. v. susurător. 2. v. foşnitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • mordedor — ► adjetivo/ sustantivo 1 Que muerde con facilidad: ■ es un perro muy mordedor. 2 Se aplica a la persona que maldice, satiriza o murmura. SINÓNIMO maldiciente * * * mordedor, a 1 adj. Aplicado a los perros, con propensión a morder. 2 Aplicado a… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”